Moșu`Iov

Noaptea și-a așternut plapuma presărată cu stele mari peste văile munților și stelele și-au încredințat dorințele altui cer luminat de opaițuri La ceasul ăsta, lelea Corbeanca, de care nu știa nimeni ce vârstă are, ieșea goală pe ulița satului, și tot ce-avea sânge rece venea mânat de descântec să bea din laptele ei cald femeie frumoasă pe care dacă o vedeai strălucind rece și despletită șerpii-și făceau cuib în visele tale Da` de câteva nopți încoace își zăvorâse poarta și nu mai ieșea nici bătută la lumina lunii. Moșu` Iov , întors din război, care-și avea casa în capul satului, în fiecare noapte, când se cobora din târnaț să-ncuie găinile și să mai vadă de diboli, zicea un Tatăl Nostru rar și cu voce tare de s-auzea în tot satul vecinii rosteau în gând după el...