Poezie
Apusul unui lan de maci
1 min lectură·
Mediu
Sper să vii la înmormântarea mea
în același costum alb
pe care îl purtai odată.
Mi-am prins flori negre-n păr
și pe rochie-mi strălucesc trandafirii.
Am îmbrăcat haina albastră
a durerii.
A iubirii.
Am deschis ochii și-am văzut
ce întuneric, Doamne,
ce întuneric ai lăsat peste pământ.
Și am murit.
De ce plâng toți?
Acesta nu-i un ultim drum.
E calea pe care mă întorc
a treia zi, după amurg.
Mă-ntreb adesea cine sunt,
copil sau viață fără veghe,
pierdută-n sufletul tăcut
a unui înger-ntr-o ureche.
Unde te-ai dus,
biet lan de maci,
durerea mea străveche?
Unde-ai plecat,
suflet nebun,
poveste făr-pereche?
001.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Patricia Lidia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Patricia Lidia. “Apusul unui lan de maci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/61917/apusul-unui-lan-de-maciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.