Poezie
Atlantida
ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~
1 min lectură·
Mediu
Cineva îmi simte sufletul
întâi
în spatele ochilor altcuiva
și cu toții suntem
prizonierii timpului,
ostatecii eternității.
Când ești tânăr
ai momente de o asemenea fericire
încât crezi că trăiești în locuri magice.
Așa cum credem că e Atlantida.
Apoi îmbătrânim...
și ni se rupe inima în două.
Inima unei leoaice.
Sufletul meu e un loc
unde numele de familie n-are importanță.
Timpul vine în pungi de hârtie
și poți lăsa oricând un semn...
dacă ai curajul.
Sufletul Tatianei e un personaj ciudat.
Cine știe ce mai poate face?
Și are inima unei leoaice.
Nu-mi e frică.
N-am să las nălucile să mă prindă.
Sufletul meu a luat trenul.
L-am văzut.
Părea un puști de treabă.
Să nu-i faceți nimic.
Vă rog să nu-i faceți nimic.
N-aș pierde nici un minut!
Nici un singur minut!
Pentru nimic in lume!
Nu totul e ca Atlantida.
Timpul nu așteaptă pe nimeni.
N-aș pierde nici un minut.
Pentru nimic în lume.
Odată
Tatiana
avea inima unei leoaice.
Acum
jumătate din ea s-a rupt.
În mâinile mele.
003.412
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Patricia Lidia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Patricia Lidia. “Atlantida.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1758303/atlantidaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.