Poezie
Ecoul
1 min lectură·
Mediu
Ecoul vibrează o coardă care abia mai rezistă.
Restul toate sunt rupte,
atinse de povara ultimelor șoapte.
În fața nemărginitului care se întinde
sub privirea noastră
ochii lasă în urmă cristale și diamante.
Nu crezi nici tu, nu cred nici eu
că teii vor înflori
din nou primăvara aceasta.
00803
0