Poezii

Rugină în sânge. Rugină macină ochiul interior cu care altădată contemplam iubirea cum moare. Rugină e mâna mea dreaptă și cuvintele imediate, golite de sens, picurate pe

mai aud, uneori, de la margini de lumi un pian prăbușindu-se și mai știu că la stâni vor fi miei de ucis și călăi veselindu-se. îmi cresc ochi chiar și-n mâini, dar nu văd decât

Mă îmbrac cu haina ta tăcere Cu gest greu, inutil și scăzut Căci aici, de atâta durere, Trupu-i plumb, gându-i surd și-apoi mut. Un cal alb a murit pe o stradă Munți de fier au crescut peste