Parfenie Iliieas

Merg plicurile pe străzi Fug plicurile pe șenile Zbor plicurile prin aer Dispar plicurile prin zare... Nu știu distanță ele și nici hotare Și nu se tem ele de geruri și de ploae Se strang in

Știu ca lumea te trădează Atunci când ai nevoe De o susținere Cât n-ar fi de Mică... N-aș vrea să plângi Iubit-o Pe la rascrucea Noastră Deși știu v-oi dispăre În

Mai bine să nu știe Nici eros și Nici Erotica de azi Ce se face la noi in holul vecinei... Toți s-au pornit la dezbracat Și nu numai femei frumoase Da și bărbați frumoși Așa acum se zice

Te așteptam in Holl Nu mă lăsau La Tine... Șefa de birou Propuskov Era mai frumoasă Decât Zîna... Avea niște Ochi Mășcați Bată-i vina Vorbea și Moldovenește Și iera atât de

Depinde totul de tine Dacă da sau dacă nu Ve-i fi Geniu Mîine... Nu e necesar să fii Un pictor Sau scriitor Cu atat mai mult Un Poet... Dar E nevoie de Muncă... In care soarta

Somniferul căzut în lumină Aștepta Spre min Muza să Vină... Și nu iera El De vină că nu se legau Cuvintele Bine... A fost oare somnul De vina atunci... Când te iubeam pe tine Căci

Ce necaz mă pălise În sfintele paște Ce necaz... Coatele tale de pe prevaz Și palmele tale Lipite de obraji Și ochii tăi plini De lacrimi sărate Sclipeau a necaz... Cu cine

La marginea codrului In rochie de cit Cu zambetul pe buze Enigmatic si Fericit... Si Ratacit... Atat... Posibil ca am nimerit... Dar... Atunci posomarat Te-am sarutat Si Te-am

Erai la tine acasa... Erai plina de indrazneala Atunci In iarana sfintelor cruci Iar eu fiind tanar si naiv M-am poment la margina In drum... De acum se lasase noaptea Pe acoperisele

Și-a oprit mișcarea Demagogica Durere a universului plin de vid... Prea multe vibratii scanteetoare si A pierit... Posibil ca a existat doar in bogata imaginatie A poetilor din Viitor Și

Ridică capul Moldovene Nu astepta O altă Vreme... Ridică capul Moldovene Te-ai gheboșit De-atâta Vreme... Ridcă capul Moldovene Strămoșii tăi Nu Te v-or crede... Ridică

Când ai plecat mai ierau stele pe cer... Si un petic de nori coperea doar Steaua Polară... Acum tot cerul e plin de nouri Dar e ceva lumină în zare Sper să fie o lumină din Chișinău Căci

Cuie Doamne Oare Să te plângi Să se spele Pietrele Adânci... Cuie Doamne Oare Sâ te plângi Să se râcoreascâ Inima Din piept... Cuie Doamne Oare Sâ te plângi Sâ rămân cu

Pe strada București Din orașul Chișinău Plângeu copacii Plângeam și eu... Pe strada București Din orașul Chișinău Străluceau picăturile În părul tău... Pe strada București Di orașul

Uite la viață cu ochii Deschiși... Cine poate fi mai Deștept decât Viața. Eu la răscruce stau Și te aștept Așa-i Viața. Eu Zâmbetul tău Îl aștept și Culeg De pe-a frunzelor Față Așa-i

Atât de frumoasă îmi vii... Memoria mea O durere nespusă De ieri e apusă Și plânge la ușă... Atât de frumoasă îmi vii O zână de cer dăruită O stea de șuvoaie clătită... Atât de frumoasă

Cu multă stimă și respect Vă aștept în fiecare Dimineață Deși Mi se face Inimă de Ghiață!!! Săru mâina Mamelor... Săru mâina Doamnelor... Săru mâina Dragelor

Eu... Nu-am unde pleca Moldovă Dragă Și cuminte Îmi bate Inima În piept Lacrima nu-i șagă!!! Eu... Nu-am unde pleca Aici m-a născut Mama Aici Soarele Îmi Zâmbea Iar colbul îmi spăla

Doamne... Te rog... Din suflet te rog... Scutește-mă Doamne De ochii cei răi De dragoste oarbă De proști De călăi... Scutește-mă Doamne De inimă grea De dragoste-n grabă De plângerea

Salcâmii mei... Ați înflorit frumoșilor și dragilor mei... Au înflorit Salcâmii!!! Se miră și vecinii Cum de-au îndrăznit Să vă înflorească sânii Doar ați fost tăiați din vână Săpați la

Erată... Nu se arată Înnainte-mi Ochii tăi înțelepți și nu-mi vine în inimă... Și nu-mi vine să te suport Și nu doresc să mă cerți... O da Nu mai avea grijă de sufletul meu Nu te mai supăra

Și ești doar un pârău Cobori incetișor La Vale... Și-și spală-n tine și Cocor și Și vrăbiile Streine... La picior... Un mic pârău Ce-i un început de Apă Nu faci tu multă galăgie Și