Poezie
maladia cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
nu se tratează
e o boală autoimună
cu rădăcini în suflet
ele cuvintele
cresc din mine
cu frunze albastre
pe ramuri violet
am devenit indefinit
nu mai știu unde încep
sau unde se termină încrengătura
nici oamenii nu mă mai văd
trec nepăsători dinspre nimic
către alt nimic
câte unul doar
mai puțin grăbit
mai sărac în duh
rupe uneori un cuvânt
și cântă la el
sub un balcon julietic
arareori
copii cu inima indigo
și ochi de cristal
îmi taie uscăturile din piept
și picură puțină speranță
numai tu iubito
ți-ai făcut cuib în ochii mei
dar mă tem
că vei deveni nevăzută
iar aripile
îți vor rămâne cuvinte
indescifrabile
zboară…
012015
0
Oamenii nu pot trece „dinspre nimic către alt nimic’’, fiindcă nimicul nu există și dacă ne-am mișca de la un nimic la alt nimic, înseamnă că n-am exista, ceea ce e imposibil.