Poezie
cronica unei veșnicii încheiate
1 min lectură·
Mediu
te-ai sinucis
singură într-o duminică
goală din culpă
fără să știi că dragostea
pe care ai vrut să o îngrămădești
în inima tatuată cu mine
era mult prea ascuțită la capătul ales
ai rămas brusc uimită
cât de ușor alunecai
în asfaltul fierbinte
dinaintea credincioșilor lacomi izgoniți
de țipătul meu demonic pe acute
n-ai spus nimic
te-ai stins fericită
lumânare plină de dragoste
poate puțin teatral și puțin patetic
păcat
vor spune cei mai mulți ridicători de pietre
ar fi putut măcar să își aleagă o zi ploioasă
asfaltul ar fi rămas curat
sufletul aproape virgin
și noi semiînălțați iudaic
doar eu am rămas funie
legănată de cer
în așteptarea iertării
013.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “cronica unei veșnicii încheiate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14088547/cronica-unei-vesnicii-incheiateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
chiar dacă e cu ființe vii eu aș absorbi alegoria pentru despărțire apoi interpreta tematic despre dragoste cu D și d..., ce funie pascaliană a se citi trestie...