Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

nu ai nevoie de ceva ai deja în mintea ta totul

1 min lectură·
Mediu
sunt un zombi hâtru
draga mea
trăiesc cu o moarte necunoscută
lângă o viață iubită
pe aici e vreme urâtă
sunt gol pe plaja minții mele
încă neamenajată
un milion opt sute două zeci și unu
un milion opt sute două zeci și doi
un milion opt sute...
un milion...
un...
iar am uitat la câți neuroni
sinucigași am ajuns azi
cred că e o molimă nouă
ceva din andromeda sau orion
să nu te superi iar
că îți scriu pe fugă
e furtună în larg
și un cutremur de 8
mi-a crăpat epifiza
se anunță un tsunami
botezat alzheimer de un mucalit
naufragiat din timp
uite vine primul val
al doilea
al treilea
cred că voi începe altă numărătoare
de întuneric
pe degete
pe lacrimi
patru...
cinci...
de pildă ieri am îngropat
mai mult de jumătate
din neuronii care te iubeau
fără parastase
e demodat
cică în acest univers ciufut
șase...
șapte...
tu cum ești
ai ajuns în paradisul pierdut?
iartă-mă
nu mai văd nimic
opt...
nouă...
cred ca vine iubito
marele val
să îmi scrii
012.794
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
177
Citire
1 min
Versuri
50
Actualizat

Cum sa citezi

paparuz adrian. “nu ai nevoie de ceva ai deja în mintea ta totul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14076967/nu-ai-nevoie-de-ceva-ai-deja-in-mintea-ta-totul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Zombiul e un mort viu, însă în cazul tău moartea ia forma unui preș de care te ștergi zilnic, iar viul este așa de intens, încât se prelinge din viață în poezii, iar necunoscutul nu este nonființare, ci o ființare în mister.
Dacă neuronii ne părăsesc treptat, sunt înlocuiți cu eoni pe care-i folosește rațiunea în procesul prelucrării obiective a cunoștințelor, a gnozelor și a cunoașterii.
0