Poezie
trilogia nimicului
1 min lectură·
Mediu
prima zi
bună dimineața zic
sau cred că zic
fără gură
dorm încă în tine
pe patu-ți roșu
rotund
perseidele minții mele
adună în cădere dorințe
confetti
castaniete
pentru cine
mă las de fumat
de plămâni
de visat
din iubit ce să las
cui?
bună ziua mea
chiar strigată
nu spune nimic
nici măcar nu știu
dacă ar putea fi egală
cu ziua ta bună
de sărut
mai bine tac
nebună ziua
gândesc
oare ar fi mai politicos
sărutmâna
orice
oricum
înainte
sau după noapte bună?
ziua a doua
bună țip
sau așa cred
că ar fi fost dimineața asta
pe buzele tale însorite
amintirile au săpat
găuri negre
creierul meu e un cimitir
nu mai am țigări
nici plămâni
ultimul vis e amanetat
pentru un surâs alb negru
ce înseamnă bună
ce înseamnă ziuă
noaptea mă mestecă
face din mine baloane sinucigașe
ultima zi
nimic simt
nici bună
nici nebună
viața nu mai are dimineți
amiezi
nopți pentru mine
nici eu pentru ea
suntem chit
putem pleca fiecare
spre întoarcerea sa
tu cum ești?
012061
0
citirea pare a crea opreliști primei lecturări.
dar afundându-se cititorul revine la linia demarcatoare a malului pentru a putea "pleca fiecare/spre întoarcerea sa"
și iată calea reîntoarcerii la poezie.
"nu mai am țigări
nici plămâni
ultimul vis e amanetat
pentru un surâs alb negru"
citit cu plăcere