Mă lovesc stropii de ploaie
cu duritate de piatră,
toamna scrie cu sânge,
prea miroase a suferința mea de om.
În șoapte veștede mă sfarm,
nu e destul,
mai sunt și umflătura
Și ploile curg uleioase
ca mâinile tale ce-mi caută doar sânii.
în mușcătura fiecărei întrebări
te simt cancer,
anomalie a toamnei.
Culori sfărâmate sau plânse,
în est te
