Poezii

Mă lovesc stropii de ploaie cu duritate de piatră, toamna scrie cu sânge, prea miroase a suferința mea de om. În șoapte veștede mă sfarm, nu e destul, mai sunt și umflătura

Și ploile curg uleioase ca mâinile tale ce-mi caută doar sânii. în mușcătura fiecărei întrebări te simt cancer, anomalie a toamnei. Culori sfărâmate sau plânse, în est te