o mângâiere poetică pe creștet
am și eu nevoie de puțină tandrețe
și cuvinte frumoase
să cresc și eu mare virgulă nenea (sau tanti)
să cresc mare cu poezia mea de pluș în brațe
să-mi iau și eu
sună din nou răgușit trâmbița deșteptării
la mine-au rămas toate nopțile cu pașii grei
în palme ascund răsucite dovezi de albastru
din ochii ei
fluturii zboară într-o dimensiune a păcii
lângă
(oltenească)
așa cum ne suirăm grămadă-n troleibuz
cu sandvișuri, sacoșe și alte de-ale gurii
la țară, să culegem un lan de cucuruz
schimbarăm la Craiova la marginea pădurii
și
bate vântul tare
vine și ninsori
te sărut iubito
de mai multe ori
arde gardu-n sobă
vaca face mu
porumbița cântă
cucu ru cu cu
câinele-n ogradă
linge oase \'ntruna
vino dragă mamă
și
bună Y bună X mi-am luat un crucifix
dacă vrei să te omori mai întîi să te însori
nu te uita-n ochii fetii că-ți spun dumnezeii mă-tii
dacă pleci iubita mea am să mă omor bla bla
cum dorește
s-a ofilit urzica prin grădini
pe trupul meu au răsărit ciulini
e-o primăvară mincinoasă și
îmi cresc petale albe, verzi și gri
aprilie mă-ndoapă cu minciuni
mă sinucid în zilele de
te simt organic în mine
undeva, între spațiul popliteu
și sigmoid
în fiecare zi migrezi mai sus
ieri în ficat
azi în inimă
mâine, cine mai știe unde
poate s-ar necesita o operație de
PF