Ningea ca un preludiu de simfonie grava
De-abia intrezarita la primele viori.
Ningea de parca merii s-ar fi urcat in slava
Si miluiau pamantul jertfindu-se de flori
Iar atingandu-ti chipul se
La logodna visului cu luna
Cand sub pleoape candele se-aprind
Si stelele coboara cate una
Din manunchiuri palide fosnind
Zalogiti nimicului,tacerea,plopii,
Ca din caere si-o torc
Vantul
Cand n-a ramas nimica de facut
Atat de mult se poate face inca
Chiar daca ai in suflet o rana foarte adanca
Nu renunta acum la tot ce ai iubit
Cand visul ti se pare o alta amagire
Ĩn ghearele ce te-au răpit
Din a ta joacă cuminte
De-a dragostea și de-a uitarea.
Acum ești doar un freamăt
Ce suspină, în vraja zorilor de mai.
Ĩntre suspin și geamăt
Ĩmi dai
