Poezie
nimic
1 min lectură·
Mediu
Nimic!
Visele și speranțele le sugrumăm și le aruncăm
cu pietre cât mai grele în râul nefericirii noastre moderne,
și nisipul fin al clepsidrei din colțul conștiinței noastre
se scurge zgomotos și neîntrerupt
pentru a ne comunica că a venit
timpul unei schimbari.
Dar înăuntrul labirintului misterios de rotițe mâncate de rugină
Nu se mai mișcă aproape nimic
Decat un lanț de procese
pe care le simțim ca fiind atât de departe și de străine
încât rămânem nemișcați și schimbarea necesară
pare a se fi rătăcit printre rădăcinile
împietririi voinței de a face.
Nu, nu mai mișcă nici o altă rotiță……
002786
0