nimic
Nimic! Visele și speranțele le sugrumăm și le aruncăm cu pietre cât mai grele în râul nefericirii noastre moderne, și nisipul fin al clepsidrei din colțul conștiinței noastre se scurge
Amară
Amară Răpește- mi lacrimile, iubite, Și aruncă- le- n mare Sunt la fel de amare și triste, Alungă deznădejdea ce întunecă cerurile Și lasă- mi o clipă să- mi întind aripile, Să
Dincolo de
Dincolo de Aș vrea să plâng de fericire Că pot încă să simt cerul, Și- aș vrea ca tu să fii aici și să aștepți Ca lacrimile-mi să se scurgă pe buzele tale Ca să le poți bea cu
De-ai fi
De-ai fi Þi-aș plânge pe gene De te-aș putea găsi, Te- aș cuprinde Cu toate
