Timpul prad-al suferinței
Motiv grav al neputinței
La noi e mai presus de toate,
Că iar se-nchi-o zi,
La apus de moarte.
Și iarăși timpul infinit
Și ziua tot infinită
Prin numărătoarea ei de
E iluzi optică sau mi se pare
această căndeliță arzînd în soare
Și ploaie și frig,
Dar, nu-i destul de tare
Căndelița nearzînd sub soare...
Și așa se stinge credința
Somnik ușor
Pe lângă genele de plumb,
Te-adorm și iarăși mă gândesc la tine,
Te-adorm și iarăși genele de plumb
le sărut doar pentru tine.
În suflet se află genele de plumb
Cele de la tine.
Sticla aparte se cristalizeaza-n fata,
Fumez numai ceata intr-un peisaj etern,
Totu-i inghetat pe sub pleoapele greoaie
Se-nchina si pare totul mort in natura,
Un gand razvratit apare departe
