Poezii

Timpul prad-al suferinței Motiv grav al neputinței La noi e mai presus de toate, Că iar se-nchi-o zi, La apus de moarte. Și iarăși timpul infinit Și ziua tot infinită Prin numărătoarea ei de

E iluzi optică sau mi se pare această căndeliță arzînd în soare Și ploaie și frig, Dar, nu-i destul de tare Căndelița nearzînd sub soare... Și așa se stinge credința

Somnik ușor Pe lângă genele de plumb, Te-adorm și iarăși mă gândesc la tine, Te-adorm și iarăși genele de plumb le sărut doar pentru tine. În suflet se află genele de plumb Cele de la tine.

Sticla aparte se cristalizeaza-n fata, Fumez numai ceata intr-un peisaj etern, Totu-i inghetat pe sub pleoapele greoaie Se-nchina si pare totul mort in natura, Un gand razvratit apare departe