Mediu
1.(ÎNGHIT ROMÂNEȘTE).
Mi-am pus scopul de a scrie dezinvolt, fără de a trece prin sita creierului gândul, pentru că astfel, acel element de ad-hoc devine o idee lichefiată, concentrată în tine, modelată și șlefuită de neuroni, ajungînd, finalmente, la cititor ca ceva deja citit (de tine, sau nu?).
Din acest motiv, titlul poate nu își va onora și tema acestor gînduri. În fiece zi, îmi demonstrez nulitatea rasei umane ca idee, prin simplul fapt cî noi ne meritam un destin aprig.
Am incercat să respir românește, dar nasul îmi fu inundat de smoala fierbinte ce mă opri. Am încercat să aud românește, dar dopurile de argint, incă topindu-se în sucul lor gastric, îmi astupara urechile, si astfel auzii doar strigăte interioare către mine. încercai să simt românește, dar atunci fui întrebat daca sunt român. Am raspuns : nu.
Noi nu avem dreptul de a avea drepturi. nu avem responsabilitatea de a avea responsabilități. Suntem niște nimicuri între nimicuri. Iar dacă nimicul e ceva, atunci noi suntem mai prejos de nimic.
Urăsc rasa umana. Mă urăsc pe mine de a nu mă fi născut român, de a nu fi putut înțelege idea de român. Urăsc incapacitatea de a gîndi, a simți, a respira, a auzi românește. Mă ucid pe mine cu mine.
Metamorfoza nebunului în psihiatru mi se aderește ca fiind un hazard al timpului. Pleacă, și vei fi ținut minte. Uită, și vei fi crucificat. Iartă, și o să știi totul. Þine minte, noi nu dorim intelectuali.
1.1(SCUIP).
012814
0
PB