Poezie

Cîntecul poetului

1 min lectură·18 ianuarie 2007

Mediu

Nu-ți afli bucurie până nu știi să suferi;

trecând prin erezie vei învăța să crezi,

că aburii luminii se refugiază-n nuferi,

iar soarele în seva și-n mustul din livezi.

Vei știi că-i scris în zodii, că mi s-a dat în pază,

tăblițele de piatră și bolțile cu chei,

că eu sunt conștiința ideii ce veghează

asupra omenirei și-a bobului de mei.

Vei știi că-s sentinelă la porțile uitate,

apărător de dogmă, din neam de trandafir,

că eu sunt conștiința ideii de dreptate,

și straja neclintită din marile iubiri.

Eu nu știu ce-i odihna, nici somnul greu de noapte,

mereu la datorie, mereu pe meterezi,

sunt însăși privegherea luminii din cetate

și avangarda noua în care Te scrutezi.

001.071

Ovidiu Vasilescu Macin. “Cîntecul poetului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/226190/cintecul-poetului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.