Poezie

mămăliga română

poezie de mămăligă

2 min lectură·8 februarie 2011

Mediu

Mămăligă română cu brânză de veci

Din palme cu gusturi sărate și reci

Culoare de aur și gust de pământ

Și soră de cruce a pâinii din gând

Mămăligă crescută din bob de porumb

Din brazdă de țară cu membre de plumb

Colos de cultură cu brațe de lut

Popor ce-i cu pâinea în mână născut

Mămăligă cu lapte de mamă de fii

Ai pădurii și-ai frunzei de viță-de-vii

Cu pâinea și sare-ai primit pe străin

Mâncând mămăligă cu gust de venin

Sarmale răcite din pastă de mici

În porții sărace la oameni voinici

Români libelule jumătate cap

Jumătate scule de fript la proțap

Mâncare domnească la omul sărac

Șaorma și pița cu gust prostănac

Ori senvici cu brânză ca guma de șters

Mâncare de om ce mănâncă din mers

Mămăligă tăiată cu ața în cruce

Ritual strămoșesc ce cu timpul se duce

Rămâne rușinea să faci mămăligă

Și pământ nelucrat un pământ ce te strigă

Când pleci alungat sau cu bună știință

Și uiți mămăliga și buna cuviință

Mămăligă română cu brânză de veci

Din palme cu gusturi străine și reci

Mămăliga sau bulzul sau cum vrei să-i spui

Coleașă sau terci din porumb, amărui

E hrana română de suflet și trup

Simbolul cel dacic de foame de lup.

001.279

Ovidiu Vasile. “mămăliga română.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasile/poezie/13970819/mamaliga-romana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.