Poezie
timpul prezent
poezie prezenta
1 min lectură·
Mediu
Amintirile ,sunt totul,
Sunt,secunda cea trecut,
De-ai trăit și-ai fost pe fază,
Iar de nu, e timp pierdut.
Prețios,tăcut se-nvârte,
Roata cea de neoprit,
Timpul liber și sălbatec,
Care omul l-amblânzit.
I-a facut și-o socoteală,
În, nemernicia lui,
S-a trezit, până la urmă,
Prizonierul timpului.
Stăpânind de-acum pământul,
Apa, focul , animalul,
Nesătulul ,de putere,
Bietul om, tehnicianul.
Bizuit pe matematici,
Teoreme ,postulate ,
A-ncercat să-chidă-n cifre,
Câte sunt pe lume toate.
A-ncercat întâi cu, bățul,
Cu clepsidra mai, timid,
Apoi combinând , rotițe,
Iar mai nou, cristal lichid.
Obținută-i performanța!
Timpul este măsurat,
Și-n prezent n-e controlează,
Cât am mers și cât am stat.
Fără să trăim,o clipă,
Să depozităm, direct,
Tot prezentu-n ,calendare,
Tribut timpului, perfect.
Căci măsuratoarea-i gata,
Totul este, măsurat,
Porțiile-s pregătite,
Ceasul numai,n-a sunat.
001252
0