Poezie

timpul prezent

poezie prezenta

1 min lectură·31 ianuarie 2011

Mediu

Amintirile ,sunt totul,

Sunt,secunda cea trecut,

De-ai trăit și-ai fost pe fază,

Iar de nu, e timp pierdut.

Prețios,tăcut se-nvârte,

Roata cea de neoprit,

Timpul liber și sălbatec,

Care omul l-amblânzit.

I-a facut și-o socoteală,

În, nemernicia lui,

S-a trezit, până la urmă,

Prizonierul timpului.

Stăpânind de-acum pământul,

Apa, focul , animalul,

Nesătulul ,de putere,

Bietul om, tehnicianul.

Bizuit pe matematici,

Teoreme ,postulate ,

A-ncercat să-chidă-n cifre,

Câte sunt pe lume toate.

A-ncercat întâi cu, bățul,

Cu clepsidra mai, timid,

Apoi combinând , rotițe,

Iar mai nou, cristal lichid.

Obținută-i performanța!

Timpul este măsurat,

Și-n prezent n-e controlează,

Cât am mers și cât am stat.

Fără să trăim,o clipă,

Să depozităm, direct,

Tot prezentu-n ,calendare,

Tribut timpului, perfect.

Căci măsuratoarea-i gata,

Totul este, măsurat,

Porțiile-s pregătite,

Ceasul numai,n-a sunat.

001.267

Ovidiu Vasile. “timpul prezent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasile/poezie/13969802/timpul-prezent

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.