Poezie
râde omul
poezie de râs
2 min lectură·
Mediu
Râde omule,fii vesel
Nu te plange că nu ai
Veselia-ți face bine
Ce mai viață,ce mai trai
Hai să ne-ncruntam cu toții
Și să stăm posomorâți
Veselia și credința
Să le vindem pe arginți
Care mai avem de unde
De prin spirit,de prin minți
Vine omul,dă argintul
Și îi dai un pumn în cap
El automat,va râde
Fiindcă-i un automat
Iar capul,coordonează
Tot ce mișcă-n corpul lui
Fără minte,doar cu creier
Suflet,ia de unde nu-i
Merge omul,la serviciu
Ziua ,noaptea,încruntat
Și răcnește și se ceartă
Și se poartă,mai ciudat
Nu mai râde,doar se plânge
Veselia-i un tabu
Iar dacă te vede vesel
Se răstește:Ce știi tu!?
Numa’ râzi,da’ râsu-ngrașă
Și nici nu ține de cald
Nici de foame,nici de sete
Nici nu-ți pune bani pe card
De ce te răstești,la mine?
Și, de ce te dai rotund?
Tu,cu sfatul,tu cu cardul
Parcă ai un băț în fund
Relaxează-te și râde
Ca să vezi,ce n-ai văzut
Fața-ntreagă se destinde
Ești de nerecunoscut
Uite,iți arăt un deget!
Vezi că poți, să râzi de el?
Ce faci,dacă-ți spun o glumă?
Faci pe tine,faci pe el?
Râde hârb, de oală spartă
Și cârnațul,de covrig
Râd colacii de pe garduri
De momeala din cârlig
Și durerea prinde-a râde
Cam strâmbându-se, e drept
Râsul este doctorie
Râsul este arhitect
Chipul,trupul, se transformă
Spiritul la fel și el
Nu degeaba-u fost celebrii
Charlie Chaplin,Fernandel
Stan si Bran,Dem Rădulescu
Benny Hill și cu Birlic
Cavaleri ai veseliei
Care, m-au crescut de mic
Cu credința-n veselie
Și cu râsul pe obraz
Și acum, găsim motive
Hai, să râdem de necaz!
Râsu-I peste tot și-n toate
Cu privirea faci un tur
Cu urechile ciulite
Și,atenție în jur
Iar necazurile toate
Puse-n locul lor,la…ce?
Ați văzut,c-ați prins ideea?
Însă, nu este frumos
Haide-ți,mai cu eleganță
Haide-ți să îi spunem,dos !
001148
0