Poezie
Oameni buni
portretul unui gând
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi vorbiți de oameni buni
Știți și voi că nu există
Vorbele-s acum minciuni
Adevărul nu rezistă.
Prea ne-am rătăcit de noi,
Prea-`ncleștați ne ținem dinții,
Prea ne-ascundem în noroi
Ne-am uitat chiar și părinții.
Privind lumea de la spate
N-avem mâini de ajutor,
Ce-a fost ieri, azi nu se poate,
Nu mai e nici dorul dor.
Frați, surori, părinți, copii,
Nu ne mai vedem la față,
Toți am decedat de vii,
Sufletele ni-s de gheață.
Am pornit-o din pădure,
Mii de ani, știind să luptăm,
Dar destinul vrea să fure;
Spre pădure ne-ndreptăm.
Adevărul nu rezistă,
Vorbele-s acum minciuni
Știți și voi că nu există
Ce-am numit ieri, „oameni buni”.
004.211
0