Poezii

Ochii mei aplecați în beznă mai privesc în gând zîmbetul tău rătăcit undeva departe în spatele timpului pierdut raze de Soare uitate-n noapte neadormite încă…

OSOvidiu Scridon

0

0

Poți să fi bun, să-`nvingi focul Ce se naște din scânteie, Poți avea-n palmă norocul; E greu să cucerești o femeie. În fața ta nu există secrete, Și pentru orice taină ai o cheie, Dar

OSOvidiu Scridon

0

1

Caut împăcarea în tăcere, Toate vorbele se pierd pe rând, Visele sunt trista mea plăcere, Caut dorul tău în orice gând. Din pustiul care se așterne Scânteiază aspru, nefiresc, Așteptările

OSOvidiu Scridon

0

0

Depărtările-mi apasă glezna, Gîndul trece clandestin peste hotar Luminată-i pe vecie bezna; Așteptarea n-a fost totuși în zadar. Tot amarul l-am gustat în taină, Tot fiorul l-am simțit în

OSOvidiu Scridon

0

0

Nu-mi vorbiți de oameni buni Știți și voi că nu există Vorbele-s acum minciuni Adevărul nu rezistă. Prea ne-am rătăcit de noi, Prea-`ncleștați ne ținem dinții, Prea ne-ascundem în

OSOvidiu Scridon

0

0

Să nu m-aștepți să revin iară`, Să-ți mângâi sufletul de gheață, Căci n-am să bat a doua oară La ușa ce mi s-a închis în față. N-am să-ți caut chipul irascibil, N-am să îți mai laud

OSOvidiu Scridon

0

0

Voi învăța să zbor ... știu asta peste pragul îndoielilor apăsătoare, voi învăța să zbor Prin cotidianul oglindit în val cu șuier de suspine. Nicicînd în copilărie n-am

OSOvidiu Scridon

0

0

Adica singur Am oferit probabil prea puțin din ce-nseamnă „a da” am așteptat probabil prea mult de la verbul „a iubi” într-un tîrziu m-am trezit așa cum am fost de fapt tot

OSOvidiu Scridon

0

0

Încotro? Mi-e dor de-o dimineață agitată nuanțată de vibrații pofticioase fără orbite triste îngenunchiate de nesomn firesc și-amar atîtea vise risipite zvîcnesc în bulbuci

OSOvidiu Scridon

0

1

Portret Urechile lumii sînt mute tăcerea-și trimite urletul spre cer absența mărșăluiește-n tunele lumina chinuie blînda privire timpul pozează-a mister harfele mingîie lin melodia

OSOvidiu Scridon

0

0

Între prieteni Dacă stelele în cor vor plînge, Dac-amarul și tristețea ne va-nfrînge, Amintirile-au un rost, Vom fi iarași cum am fost, La un loc, din nou cu toții ne

OSOvidiu Scridon

0

0

Lasati-ma sa cint! Printre priviri și printre cuvinte Sufletul meu se-agită fierbinte Să-și trăiască stropul de viață, Chiar dacă-i soare sau chiar dacă-i ceață. Mă-nclin ușor ca

OSOvidiu Scridon

0

0

Ce-a rămas în urma ei? Parfumul ostenit de vreme; Stropi de lumini, foste scîntei Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme. Gîndu-mi ascuns chipul îi poartă Scrumul de azi ce-a fost iubire, Clipa

OSOvidiu Scridon

0

0

Insomnie Degetele tale însetate de mișcare îmi aranjează suav fiecare clipă de nesomn gînduri obosite sprijinite-n cîrje se lovesc tăcute cap în cap doar

OSOvidiu Scridon

0

0

Neseriozitatea ploii îmi tulbură neliniștea sufletului proaspăt antrenat în vîrtejul obositor de ceasornic grăbit al instrucției de front Sagețile transformate-n picuri îmi șterg

OSOvidiu Scridon

0

0

Clipe se târăsc agale, Tot mai leneșe se scurg, Stau și-ncerc s-aleg o cale, Viața-mi pare un amurg. În sensibila-mi ființă Se lovește gând cu gând. Nu mai am nici o credință, Nu mai știu

OSOvidiu Scridon

0

1

Ce-a rămas în urma ei? Parfumul ostenit de vreme; Stropi de lumini, foste scîntei Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme. Gîndu-mi ascuns chipul îi poartă Scrumul de azi ce-a fost iubire, Clipa

OSOvidiu Scridon

0

0

Degetele tale însetate de mișcare îmi aranjează suav fiecare clipă de nesomn gînduri obosite sprijinite-n cîrje se lovesc tăcute cap în cap doar depărtările mai vorbesc.

OSOvidiu Scridon

0

0

Îmi plouă-n suflet lacrimile toamnei surîsul tău strivit de timp adie la ferestre firesc tăcerea pașii noștri au rămas în urmă înainte doar pașii mei.

OSOvidiu Scridon

0

0

Citește-mi ploaia din privire, Străfundul așternut între noi, Fisura palidă sclipind a amăgire Dintr-o noapte împărțită la doi. Potopul ce-amenință mut Stă gata să ne înfășoare; Buzele tale

OSOvidiu Scridon

0

0

Când ne împărțim iubirea Poate-am să-nțeleg vreodată De ce-n gândurile tale Te consideri vinovată. Freamătul prelins în geamăt Mă întreb ce poate fi Prin suspinul tău angelic; „A trăda” sau

OSOvidiu Scridon

0

1

Melodie Corzile muzicale vesele cândva adulmecă șchiopătând tristețile dezacordate din sufletul altădată plin de vise îndrăznețe. Stropi târzii din clipe trecute prăfuiesc fără

OSOvidiu Scridon

0

0

Concluzii Zbaterea mea privitul în sus și pofta de cunoaștere m-au contopit într-un amestec uniform de seriozitate tristă dezamăgire

OSOvidiu Scridon

0

0

Sub perdeaua gândurilor zăresc chipul tău frumos nestins chiriașul unei enigme neidentificate stăpân deplin cu tendințe de expansiune…

OSOvidiu Scridon

0

1

Am cules în palmele mele urma pașilor tăi șovăind și cu încăpățînare i-am sădit în dreapta mea îngrijind atent și răbdător și cînd sămînța pașilor tăi și-a înălțat trupul către

OSOvidiu Scridon

0

1

Infinitul învingător îmi zîmbește plin de milă. Labirintul miracolelor inundat de cărări netrecute se deschide tot mai larg cu fiecare curiozitate stinsă, cunoașterii mele.

OSOvidiu Scridon

0

0

Iubirea… Învăluit în necunoaștere orbit de tot ce-i străin rațiunii, m-am trezit secerat de iubire… Iubirea… cea mai amuzantă glumă spusă vreodată singurătății…

OSOvidiu Scridon

0

1

-Trezește-te! Totul e atât de minunat „Perfect”, cum spun muritorii. De lumină soarele e însetat Și-odată cu ploaia s-au înecat și norii. -Zâmbește! Dă viață ridurilor odihnite Ridică-ți

OSOvidiu Scridon

0

0