Poezie
un jalnic dar înspre vecia morții
din ciclul În valea umbrelor
1 min lectură·
Mediu
”eu vreau să te alint precum o boare
aduce de niciunde vrajă nouă
și-am implorat răsfățul rupt din soare
să stingă dorul meu cu bobi de rouă”
întâi am râs, apoi am hohotit
e prea naiv acel care îmi cere
să-i dau drept plată prețul înmiit
la searbăda-i și oprimanta vrere
de ce m-aș da pe o nimica toată
zălog pentru un gând fără speranță
când pot de zei să mă pretind curtată
bocet s-ascult la vreme de romanță
te du, deci muritorule-ntre umbre
nu mai râvni la zările senine
destinul tău provoacă-n mine sumbre
căderi pe drumuri ce le simt străine
astfel m-a răstignit cu spusa-i rece
zidita mea iubire-n crucea morții
sentința ei spre iaduri mă petrece
ca jalnic dar înspre vecia morții
001.650
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “un jalnic dar înspre vecia morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/239010/un-jalnic-dar-inspre-vecia-mortiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.