Poezie

pricină-n sat

1 min lectură·9 martie 2008

Mediu

ademenindu-și somnul să-l cuprindă

torcea tăcut din caierul de gânduri

născute când prășea porumbu-n rânduri

sau priveghind păianjenii din grindă

stătea năuc nepricepându-și rostul

deși sărac tot îl vorbește satul

oricum ar fi aici si-a dus veleatul

muncind cinstit dar și făcând pe prostul

știa vezi bine că Doamne ferește

de-i dus vreun om să are în răstoacă

nu-i hârjonești nevasta nici în joacă

nu poți să știi de-ntors te miruiește

n-avea habar că-n vară o vădană

l-a nimerit la gârlă despuiat

spălându-și goliciunea de băiat

și-a cam poftit ca orișice cucoană

dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate

de ceea ce îi atârna spre iarbă

frumos că mai privirile-i să-l soarbă

ea nevăzând așa imensitate

simțind femeia c-o înving fiorii

stupit-a-n sân și s-a întors în fugă

ispita și-a învins-o cu o rugă

dar a umplut tot satul de istorii

nedumirit gândea că-i peste poate

el doar mergând sfios pe cele uliți

nevestele în ochi au parcă suliți

chiar babe și codanele-și dau coate

....

asta-i povestea, poate-o întrebare

își pun cei care astăzi o aud

răspuns despre flăcăul cel zălud

să-și deie după poftă fiecare

001.761

Ovidiu Oana. “pricină-n sat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/1772672/pricina-n-sat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.