Poezie

Civică

1 min lectură·8 decembrie 2007

Mediu

Pășesc ca orb pe strada plină

de oameni, zgomot și lumină.

Cad picuri reci care se-adună

în bălți, lângă frânturi de lună

ce se-oglindesc din nori scăpate

sau pe trotuarele pătate

cu mucuri și chiștoace stinse

alături de gunoaie prinse

între grătare de canale

și foi de ziar cu știri banale.

Nu-mi e rușine! Sunt ca voi,

producătorii de gunoi,

mergând pe indolenta stradă

ce-așteaptă prima ei zăpadă

să cadă, să o troienească,

și astfel să se primenească

în bucurie a privirii

dintr-un roman al nesimțirii.

Se pare că vă plictisesc!

În buzunar grăbit găsesc

și-aprind o ultimă țigară.

Pachetul gol acum coboară

la locul lui de pe trotuar.

Speranța, nu mi-e în zadar,

ninge deja! Deci n-o să-l vadă

nimeni sub splendida zăpadă ...

001.892

Ovidiu Oana. “Civică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/1757480/civica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.