Poezie
Sonet XLIX
(tăcerea e stăpână …)
1 min lectură·
Mediu
Peste cetate, noaptea a rânduit drept pază
Străjer atotputernic, dorita nelumină;
Odihna e primită ca oaspete de vază,
Chiar luna-și face norii, în juru-i, pelerină.
Doar streșinile ude, ritmează-n cale picuri
Ca un tic-tac hipnotic peste muțenia pietrei
Și rușinate parcă, se strâng în reci nimicuri
Nevrednicele flăcări, în ascunzișul vetrei.
Atâtnă liliecii prin părăsite poduri,
Încremeniți de teama de-a evada. Și, blând,
Păianjenul își țese la pânza albă noduri
În forme ancestrale, pe fire coborând.
Tăcerea e stăpână. Ca să alunge frigul,
Cocoșul cheamă zorii, strigându-și cucurigul.
001.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XLIX.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13917108/sonet-xlixComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.