Poezie
Sonet XLIII
(biped nedemn ...)
1 min lectură·
Mediu
De ce m-aș umili cerșind un mâine
Pe care-l port, chiar dacă nu l-aș vrea?
Cărare-ntortocheată, bună, rea
Mi-a viața dată veșnic, om sau câine.
Plângând de mila umbrei ce o târâi,
Eu, omul, scurm trecutul tenebros
Și când nu-mi aflu preadoritul os,
De multe ori, ca patrupedul mârâi.
Încă demult pierdut-am simplitatea
Să cat spre cer când zorile răsar,
Lăsând în urmă neguri și amar
Să mă îndestulez cu demnitatea.
Biped nedemn, negând pe Dumnezeu,
Sfârși-vei trist, potaie sub jujeu.
001.589
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XLIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13911922/sonet-xliiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.