Poezie
Sonet XXXIII
(rășină-n dar ...)
1 min lectură·
Mediu
Când încrustez copacii cu privirea,
Pătrund în miezul desenat de seva
Vieții; pe inel depun uimirea
De-a mă lăsa să-i văd crescând aievea.
Le împrumut o lacrimă ca danie,
Prinosul meu la hramul lor, din moșii
Jertfiți sub poale verzi cu ochii roșii,
În dricuri vara duși, sau iarna-n sanie.
Din frunze fac și pânză de umbrare, -
Să moară-ncet, la fel cu amintirea, -
Și colorat covor, să le-nfășoare
În lutul greu și-n rădăcini, dormirea.
Din darul meu se-ntoarce la lumină,
Pe coajă cursă, bobul de rășină.
003.871
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XXXIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13907435/sonet-xxxiiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.