Poezie
Sonet XVII
(fărâme de-adevăr ...)
1 min lectură·
Mediu
Frământă fiecare nevoia de-a pătrunde
Cotloanele luminii până-n apus de neguri
Grăbiți, culegem cioburi și nicidecum întreguri.
Când nu știi întrebarea, cum ai putea răspunde?
Dacă mergând pe cale ești frânt de îndoială
Și-alegi la întâmplare, ca semeni, numai orbi,
Firesc e să ajungem oricărui licăr robi,
Nu poți pătrunde viața trăind de mântuială.
Când ai frânturi din toate, e bine să alegi,
Să cauți mai bine-n juru-ți, să ceri rugând, șoptit,
Să-ți deie-nțelepciune acel ce ne-a zidit
Și rosturile lumii să poți să le-nțelegi.
Doar potrivind cuvinte grăbit sau în răspăr,
Nu vei crea din ele un râu de adevăr.
001.502
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet XVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13901873/sonet-xviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.