Poezie

Sonet X

(lună nedormită ...)

1 min lectură·31 iulie 2009

Mediu

Vom interzice lunii să meargă la culcare.

Ne va sluji ca strajă tocmită să vegheze

Odihna celor care stau sus pe metereze,

Drept ultimă speranță cetății și scăpare.

Sosiseră puhoaie dușmanii, să-ntroneze

O nouă rânduială impusă prin teroare

Și-un galben să primească vrăjmașul oarecare,

Ce prins îl ia pe rege și capul să-i reteze.

Te-ndeamnă spaima morții să lupți cu disperare,

Trezind în cei puternici și-n inime viteze

Nădejdea că în urmă, vor reuși s-așeze

Firescul peste obște și pacea în hotare.

N-ajunge doar speranța să-nvingi în bătălie,

Credința întărește o inimă pustie.

001.652

Ovidiu Oana. “Sonet X.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13899325/sonet-x

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.