prea târziu

m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” mă caut acum prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !”