Ovidiu Negrut

m-am simtit brusc proiectat intr-un univers paralel, in care tacerea e parte din alte taceri de lungimi variate si poate ca numele ei de tacere e parte din numele tainic ce ai stiut sa il dai universului. o poezie buna plina de ganduri ce se ridica sub curba porticului si cade inapoi ca o evoluta dezgolind realitatea sinelui. pe care lume esti singur ? pe asta nu cred, ai cuvintele de partea ta.

azi nu am prieteni, asa ca imi aleg aceasta poezie drept prietenul meu. imi place tabloul, verdele lui ma patrunde si se pierde in caramizi si in sangele casei. un univers bland si inoculat cu rabdare cititorului. o sageata ce strapunge pe sub iarba talpile mele. un motiv pentru care sa cred ca Dumnezeu ma iubeste si pe mine privind printre gandurile celorlalti la mine, sarind si ridicandu-ma pe varfuri asteptandu-i privirea. o poezie prietena si draga mie pe care am sa o recitesc. frumos.

apa a curs și a spălat chipuri

cu adevarat aceasta este cheia poemului, timpul vindeca ranile iar viata isi reia cursul firesc. apa a curs si adevarul a iesit la iveala. sufletul poate in sfarsit sa zambeasca.

un poem deosebit de frumos; simplu-liniar. o adevarta relaxare a sufletului in puful moale a poeziei. Cu adevarat frumos.