Poezie
Podul III
sub pod
1 min lectură·
Mediu
Am cazut
de pe pod
in infern.
Sau asa credeam.
Podul era prea sus
ca sa vad salteaua
ce m-a salvat.
Stiam ca este acolo.
Dintotdeauna stiam,
dar nu vroiam sa vad.
Eram orbit de pod.
Nu vedeam nimic
cand priveam in jos.
Nimic, in afara de
intuneric.
Orbit de lumina podului
mergeam. Fraternizam cu voi
pentru a-l putea trece.
In cele din urma,
n-am mai rezistat,
si m-am aruncat.
Inca un nebun,
spuse lumea.
Am cazut. Aici sunt
toti nebunii,
toti artistii.
Ma uit in sus, vad cerul.
Ma uit in jos, vad Podul
de pe care m-ati facut sa ma arunc.
Aici jos unde m-ati pus,
sunt mai sus decat voi!
Aici sunt eu, acolo eram voi!
001854
0