Poezii

Contur pierdut În zilele vieții Sub cearșaf de petale. Șoptindu-mi tacerea O prind de cuvânt. Neaua se scutură De pe gene, Roua-i sărută rațiunea. Privirea-mi mângâie ușor Zona

OBOvidiu - Mihai BABOLEA

0

0

În rana ta joc Șotron. Aud plansul mamei Plin de așteptare. Cutreier chinul iubirii Și mă întorc. Lacrima ta îmi luminează Jocul. Lumina reflectată din unghiile tale Îmi inundă

OBOvidiu - Mihai BABOLEA

0

0

Iubești... Ce trist, nu? Iubesc În tristețea lucrurilor Fericirea întristării Ce te face Să urăști posibilitatea De a iubi. Creez o imagine A lumii În iubirea mea Fantastică,

OBOvidiu - Mihai BABOLEA

0

0

E zapadă: ce re-ntalnire, Doamne!... Înalt, pierdut pe frunte-mi în ganduri de îndoială. Curat, Omule de nea, așa Te văd, dintre vreascuri: neatins. Desăvârșită Fire cu trup de fulgi, Tu privești

OBOvidiu - Mihai BABOLEA

0

1