Poezie

Rescris

1 min lectură·5 august 2024

Mediu

Și dacă

timpul care-a fost și-acum e stins...

lumina lui mai scapără supărător într-o fereastră,

apleacă-te în mine Doamne acum și ajută

s-acopăr acest ochi firav cu pasărea măiastră.

Ce dacă

trecutul se așterne peste mine-n goană!

E doar o coajă. Dar timpul, timpul înfipt ca fier și zgardă

este acestă strună ce se întinde strâns pe cruce

din cel ce sunt spre cel ce-aude sirenele cum cheamă

zborul dorinței la prânzul meu frugal cu lut și ceară.

Dar dacă

în marea mea sirenele s-acoperă cu adânc și nu mai cântă?

Te rog, atunci, pe mine mă îmbracă Doamne cu o stâncă

și lasă-n pustiul acela sec iscoadele lui Moise să mă vadă,

să aud apoi toiagul său cum ochiul îmi străpunge,

lumina nespusă până acum să curgă-n vrie

ca să-și adape omul însetat cu apa vie.

00755

Ovidiu Isan. “Rescris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-isan/poezie/14181879/rescris

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.