Cad suflete retezate ale unor eroi falși
Ce pentru ei pușca era statuie ,
Și au ucis cu a lor mână criminală
Speranța unor oameni și sufletele lor îmbibate cu durere
Nu le era greu să spună
Sunt doar o floare fără rădăcini
Ce crește tristă pe un mormânt,
Eu incă\'s viu, iar tu ești moartă
Eu mă înalț, iar tu zaci în pământ
Și ale mele petale plâng
Căci au pierdut culoarea de
O ploaie de sânge, cade retezând cerul
Lumea se ascunde în jurul meu speriată
Eu rămân afară, doar eu și ploaia roșie
Nu fug căci e ploaia ce o așteptam de-o viață
Totul devine roșu, cerul și
La ora aceasta, așa târzie în noapte,
Probabil mulți au adormit,
Dar eu stau treaz, mă zbat într-una
Și mă gândesc la cimitir
Parcă e frig, cu toate că e cald
Și întrebări fără răspuns îmi
Cântă-mi lăutare tu, melodia mea cea dragă,
Și lasă-mă să beau la masa aceasta
Căci am să torn din sticlă, pentru ultima dată.
Și toată băutura să vină acum la masa mea,
Să-mi cânte toată
O tu sicriu tăcut și trist
De ce pe mine tu mă vrei,
Mai lasă-mă doar 3 minute
Să șterg lacrimile alor mei
Se uită toti la chipul meu
De parcă aș fi un străin,
Nu aud o vorba, e doar
Intinde mâna sa te ating,
O tu, mireasa noptii mele
Si lasa-te pierduta in vant
Ca o dulce, tainica adiere
Si fata ta, cea luminata
De luna, ce de mult luceste,
Se pierde in noaptea
Privirea ta ce ascunde doua maini,
Adanc in mine loveste,
O lacrima ce cade in gol
Amintirea ta in mine trezeste
Lasa-ma inger al noptii
Lasa-ma ca sa dispar,
Arunca-ti aripile frante
Caci
OI