Poezie
Cimitirul, casa mea
1 min lectură·
Mediu
La ora aceasta, așa târzie în noapte,
Probabil mulți au adormit,
Dar eu stau treaz, mă zbat într-una
Și mă gândesc la cimitir
Parcă e frig, cu toate că e cald
Și întrebări fără răspuns îmi vin acum în minte,
Strâng perna în brațe și oftez
Sperând că mâine va fi bine
Dar ce tot sper, de ce mă amăgesc
Căci cimitirul răsună după mine,
Nici să zâmbesc nu îndrăznesc
Imaginându-mi ușa de la sicriu cum se închide
Dar timpul trece, nu stă in loc
Și o secundă pare un nesfârșit,
Aici sunt eu, sărmanul împietrit
Aici e casa mea, iar mâine e la cimitir.
001.222
0