De ce atâta slavă?
De ce așa mandrie?
Când omul se destramă,
Când durerea-adie.
Viața e o trudă...
Iar omul apă toarnă,
Când nu mai e nevoie...
Iar carul îl răstoarnă!
Suferință din
Cei care-n sânul astrului se-ncred:
O, fulgeră divine p-acești falși creștini!
Tirani ai morții veșnice păgâne,
Astrologul e prohabul al porții de jivini.
Ale tale ființe multe nu-i știu
Când vor trece, când?
Ape peste astă viață,
dar cornul nu mai sună...
O! Șubredă ca ața-i viață
Funingine s-adună..
Unde-i totul ce era?
Parcă-i dispărut deodată...
Și-al corbilor freamăt
și
"Iaca trece căruța cu coviltir
Plouă, bate vântu', pogodă
Și eu stau, gândesc în delir
Lângă calda sobă.
Adânc, gândesc, plutesc
Gânduri, elegic, stau
Ce să fac? Întrebări învelesc
Căci multe
OC