Poezii

De ce atâta slavă? De ce așa mandrie? Când omul se destramă, Când durerea-adie. Viața e o trudă... Iar omul apă toarnă, Când nu mai e nevoie... Iar carul îl răstoarnă! Suferință din

OCOvidiu C. Coman

0

0

Cei care-n sânul astrului se-ncred: O, fulgeră divine p-acești falși creștini! Tirani ai morții veșnice păgâne, Astrologul e prohabul al porții de jivini. Ale tale ființe multe nu-i știu

OCOvidiu C. Coman

0

0

Când vor trece, când? Ape peste astă viață, dar cornul nu mai sună... O! Șubredă ca ața-i viață Funingine s-adună.. Unde-i totul ce era? Parcă-i dispărut deodată... Și-al corbilor freamăt și

OCOvidiu C. Coman

0

0

"Iaca trece căruța cu coviltir Plouă, bate vântu', pogodă Și eu stau, gândesc în delir Lângă calda sobă. Adânc, gândesc, plutesc Gânduri, elegic, stau Ce să fac? Întrebări învelesc Căci multe

OCOvidiu C. Coman

0

0