Adesea simt o stare moarta
Cu buruieni adanci in suflet.
Un suflet care nu mai are poarta
Si nici macar un singur zambet.
Aceasta stare de tristete
Pe care o resimt mereu
E urma unor suflete
O seara in doi,
O vara cu ploi,
Iubire in toi
Si suflete moi.
Si frunzele cad
Pe taramul udat.
Se pierd in desis
Pe-un falnic frunzis.
Uitandu-ma-n zare
Se vede-o carare.
E drumul
O muzica in departari se-aude
Si nici nu stiu cine o canta.
Iar mii de suflete flamande
Asculta si din ea mananca.
E partitura vietii noastre
Cantata-n cheia tineretii,
E gama dragostei
Ma intreb daca se poate
Sa ai parte de de toate
Sa n-ai parte de probleme
Si nici incurcate dileme
Sa iti mearga toate bine
Si exact cum se cuvine
Sa nu-ti mearga nimic rau
Ca sa nu ajungi
Necunoscutul
M-am trezit dimineață și în amețeala trezirii m-am blocat în fața geamului. Era prima ninsoare din an. Era prima ninsoare pe care o vedeam moartă. Priveam fulgii ca pe niște picături
Necunoscutul
M-am trezit dimineață și în amețeala trezirii m-am blocat în fața geamului. Era prima ninsoare din an. Era prima ninsoare pe care o vedeam moartă. Priveam fulgii ca pe niște picături
