Poezii

Adesea simt o stare moarta Cu buruieni adanci in suflet. Un suflet care nu mai are poarta Si nici macar un singur zambet. Aceasta stare de tristete Pe care o resimt mereu E urma unor suflete

O seara in doi, O vara cu ploi, Iubire in toi Si suflete moi. Si frunzele cad Pe taramul udat. Se pierd in desis Pe-un falnic frunzis. Uitandu-ma-n zare Se vede-o carare. E drumul

O muzica in departari se-aude Si nici nu stiu cine o canta. Iar mii de suflete flamande Asculta si din ea mananca. E partitura vietii noastre Cantata-n cheia tineretii, E gama dragostei

Ma intreb daca se poate Sa ai parte de de toate Sa n-ai parte de probleme Si nici incurcate dileme Sa iti mearga toate bine Si exact cum se cuvine Sa nu-ti mearga nimic rau Ca sa nu ajungi

Necunoscutul M-am trezit dimineață și în amețeala trezirii m-am blocat în fața geamului. Era prima ninsoare din an. Era prima ninsoare pe care o vedeam moartă. Priveam fulgii ca pe niște picături