alb spre alb cu alb se-ngana
uitarea mea prin ceata
de-i vis ori febra ori real e
cugetul mi-i interzis
vorba inapoi mi-o iau
povara ma darama ma apasa
tarat in jos alunec nesperat
de-i vis
In fata ta apar
barbat abia iesit din groapa
Am poate mal si-s nespalat
dar stralucirile-mi te-asteapta.
Sunt poate vesel
cand cauti sa ma-ndrumi
Iar pasii mei nu stiu de ce sa mearga
dar
Privesc in departare
o lume disparuta cu desavarsire
doar amintirea inca vie
a unor stramosi nebanuiti
imi scutura neantul din minte
flori inghetate imi sar in privire
iar eu omul damnat pe
Nu sunt crestin , nu cred in zeitati ,
Nu ma inchin , n-am prieteni baieti .
Sunt doar un singuratic , un golan
Ce suporta viata de peste an .
Nu ies in lume , nu merg pe strada ,
Nu vine
