calatorie in alb
alb spre alb cu alb se-ngana uitarea mea prin ceata de-i vis ori febra ori real e cugetul mi-i interzis vorba inapoi mi-o iau povara ma darama ma apasa tarat in jos alunec nesperat de-i vis
iesit din groapa
In fata ta apar barbat abia iesit din groapa Am poate mal si-s nespalat dar stralucirile-mi te-asteapta. Sunt poate vesel cand cauti sa ma-ndrumi Iar pasii mei nu stiu de ce sa mearga dar
privire spre nicaieri
Privesc in departare o lume disparuta cu desavarsire doar amintirea inca vie a unor stramosi nebanuiti imi scutura neantul din minte flori inghetate imi sar in privire iar eu omul damnat pe
NICI VIU , NICI MORT
Nu sunt crestin , nu cred in zeitati , Nu ma inchin , n-am prieteni baieti . Sunt doar un singuratic , un golan Ce suporta viata de peste an . Nu ies in lume , nu merg pe strada , Nu vine