Orice Altceva

Ce păcat... Cât de frumoasă ești... Și cât de limitată de stările lumești... Damnată să nu știi ce-i dincolo de ziduri, O să rămâi o carne, cu pofte și cu riduri. Și te-am iubit... Până-n

Hai! Încearcă-mă! Ia-ți pumnalul ruginit, Îneacă-mă! Pune-mi piatră de granit, Îngroapă-mă! Dă-mi iubire de iubit Și privire de privit... Încearcă să fii frumoasă Sau lasă... Stai!

De disperare Am fugit. Și de care disperare M-am ascuns de soare. Întrupat in asfintit În lumina care moare Cu o rosie disperare, Am trăit O sete mare De soare Și de sfârsit..

Trecea o sanie cu cai Prin \'naltele zăpezi Spre rai. Se-nchină clipa ce ne poartă Și crezi Traseul vieții c-ai să-l știi? Nevrotic mă inchin pe-ascuns Unei icoane ce n-ascultă, Mă

Cât am degenerat... Din cauza unui neant imaterial În care, întocmai unui corb nesăbuit și negru, Din zări m-am aruncat... Mă stinge viața și sunt pal, Adevăratul mort integru Ce s-a întors

Când se desparte ființa în infinit contur Iar spațiul se topește și timpul arde-n jur Fiorii te alintă în nesfârșit discurs, Eu mă despart de mine prin vis Și stropii de nisip nescurs... Sublime