Sau lasa...
Hai! Încearcă-mă! Ia-ți pumnalul ruginit, Îneacă-mă! Pune-mi piatră de granit, Îngroapă-mă! Dă-mi iubire de iubit Și privire de privit... Încearcă să fii frumoasă Sau lasă... Stai!
Asfințit
De disperare Am fugit. Și de care disperare M-am ascuns de soare. Întrupat in asfintit În lumina care moare Cu o rosie disperare, Am trăit O sete mare De soare Și de sfârsit..
Tu
Ce păcat... Cât de frumoasă ești... Și cât de limitată de stările lumești... Damnată să nu știi ce-i dincolo de ziduri, O să rămâi o carne, cu pofte și cu riduri. Și te-am iubit... Până-n
Pauză
Când se desparte ființa în infinit contur Iar spațiul se topește și timpul arde-n jur Fiorii te alintă în nesfârșit discurs, Eu mă despart de mine prin vis Și stropii de nisip nescurs... Sublime
Negru
Cât am degenerat... Din cauza unui neant imaterial În care, întocmai unui corb nesăbuit și negru, Din zări m-am aruncat... Mă stinge viața și sunt pal, Adevăratul mort integru Ce s-a întors
Nevroza
Trecea o sanie cu cai Prin \'naltele zăpezi Spre rai. Se-nchină clipa ce ne poartă Și crezi Traseul vieții c-ai să-l știi? Nevrotic mă inchin pe-ascuns Unei icoane ce n-ascultă, Mă
