Mă plimb printre frunze,
Adeseori m-ăgaț de pânze.
Mă plimb fără destinație,
Dar deodată mă cuprinde o admirație
Ce mă face să îmi creez o cale
Spre pădurile laterale.
Aud foșnetul frunzelor
Și știu că în mine se stinge tot,
Cum nu mai simt,
Nu mai aud nici un zgomot.
Dă-mi ceva,orice,să mă agaț de.
Trece zi după zi și nu mai știu nimic..
Ai spus cumva
