Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
Mă plimb printre frunze,
Adeseori m-ăgaț de pânze.
Mă plimb fără destinație,
Dar deodată mă cuprinde o admirație
Ce mă face să îmi creez o cale
Spre pădurile laterale.
Aud foșnetul frunzelor deja stârnit,
Mă uit cu groază,incremenită.
Observând că hoinăresc,
Abia-ndrăznesc...
Să mă întorc.
Mă aflu pe un tărâm necunoscut
Și cuprinsă de-o frica de ne mai văzut,
Mă simt ciudat,e toamnă,plouă,
Am tot ce vreau,ce-mi place.
Totul e pustiu și tace.
Vântul mă atingea,dar peisajul mă dezamăgea.
Cu cât înaintam,mă tot strecuram,
Printre pânze mă aflam…toată tremuram
Eram udă,era-ntuneric,
Ploua și fulgera,
Eram singură..era ba lumină ,ba-ntuneric..
Ce vis!
012.251
0
încercați să transmiteți ceva: o idee, o senzație, ceva personal, etc. nu vă rezumați la a în șirui cuvinte, uneori fără nici o noimă.